Eseuri

Amurg la Chiojdu

Chis Antonia

Clasa a VII-a

Scoala ,,C.Giurescu”Chiojdu

E seara, e toamna. Soarele s-a ascuns poznas dupa culmile cenusii-aurii ale dealurilor din spatele casei.Amurgul de toamna face satul sa para violet si in lumina lui, frunzele stralucesc ca niste monede de aur.
Satul copilariei mele se pregateste de culcare sub blanda imbratisare a toamnei.Gradina are haine de noapte cu frunze argintii, violete, galbene si rosii. Cu crengile ude salcamii la poarta sunt tristi, iar vantul tomnatic se joaca cuminte si infiorat pe ulitele satului, rascolindu-le frunzele.
Cerul, sagetat de cardurile de rate salbatice se imbraca in fuioare de fum. Incet-incet, amurgul violet pune stapanire pe intreaga zare, iar satul pare scaldat in lumini misterioase. Linistea serii este sparta de soaptele tainice ale vantului ce se incurca printe ramurile pomilor.
Casele, si ele invaluite in aura sangerie a asfintitului se fac parca mai mici, gasind adapost la poalele dealurilor.
Amurgul scrie cu slove de aur povestea nemuritoare a toamnei poleind satul meu drag ca intr-un basm pe care vrei sa-l auzi in fiecare seara.
Ici si colo cate o poarta mai scartaie, cate un latrat mai tulbura linistea ce domneste peste sat.
E toamna, e seara …

Satul copilariei mele

                                                                   Chis Antonia

                                                                      Clasa a VII-a

                                                                      Scoala ,,C.Giurescu”Chiojdu

       Satul copilariei mele este un colt de rai in muntii Buzaului.Chiojdu este cel mai frumos sat.Oamenii iubesc aceasta oaza de liniste aparata de brazi puternici si munti inalti.

      Primavara,copiii merg pe poiana la cules de aglicei si zambile frumoase care zambesc cand simt atingerea duioasa a copiilor.Chiojdu are multe locuri frumoase si incantatoare.Am vizitat multe poieni impreuna cu catelusa mea.A fost incantator!                                                                     Vara, copiii se joaca in garla satului si merg cu parintii lor la adunarea recoltei. Chiojdenii au maini harnice care culeg roadele copacilor.

     Toamna, micutii alearga voiosi printe frunzele uscate care si-au luat “La revedere!” de la parintii lor,copacii.

     Iarna,copiii se dau cu sania pe colinele satului chiuind din tot sufletul si razand cu pofta si satisfactie.Casele au caciuli albe, iar satul surade voios atunci cand isi vede vesmintele albe si curate.

     Copacii infloriti,primavara iti dau impresia ca esti pe alta planeta unde sunt numai flori inflorite si cu miresme minunate.

     In acest sat am copilarit,iar amintirile pe care le-am petrecut aici nu le voi uita niciodata!Imi aduc aminte cu zambetul pe buza de prima mea excursie pe munte impreuna cu frumoasa mea catelusa si cu prietenii mei. Atunci am escaladat cel mai inalt munte. A fost fantastic! Vedeam satul de acolo de sus,casa mea si Biserica satului. Erau atat de mici si nu imi venea sa cred ca eram acolo si priveam totul de sus,parca era regina tuturor! Eram mandra de satul meu,de frumusetea lui si de maretia nemarginita!

      Chiojdu m-a facut intotdeauna sa ma simt  bine  prin padurea,florile si pasunile linistitoare pe care pasc oile si mielutii gingasi .

     Chiojdu este o creatie minunata a Lui Dumnezeu!Este un colt de rai si ma simt mandra ca pot copilari in aceast minunat taram!

     Prietenii mei pe care i-am cunoscut aici imi dau spiritul de aventura caci sunt adevarati chiojdeni harnici si buni.

     Trebuie sa vedeti maretia acestui loc! Chiojdu va asteapta la pensiunile frumoase si curate care fac satul sa fie si mai atragator.

     E liniste,e pace,e minunat! E Chiojdu...                                       

O seară de primăvară

                                                                                               Herman Petronela

                                                                                                  Clasa a VIII-a

                                                                                           Școala Gimnazială Măru

                                                                             Îndrumător-prof. Herman Tiana-Mihaela

               Cât farmec au serile de primăvară petrecute sub cerul liber, pe ogor, nu poate să o spună decât cel care le-a trăit cu adevărat.

               Ce poate fi mai frumos decât pregătirea venirii nopții, acea mantie neagră ce se așterne peste pământ: soarele ce se retrage spre asfințit pare  o minge uriașă de foc ce-și trimite razele  roșietice asupra câmpurilor și munților.

              Țăranii, stăpânii câmpurilor, în acest spectacol feeric de lumină par și mai greu apăsați de oboseala muncii lor, iar lumina ruginie face ca fețele lor să pară și mai adânc brăzdate de cutele vremii.Ei încă muncesc, deși soarele dispare încet-încet, nemairămânând din acel imens ținut de foc decât un fir strălucitor, ca o dâră de argint viu ce separă pământul de cer.

           Istoviți de munca de peste zi, oamenii câmpului se retrag agale spre casele lor, iar pe chipurile lor se poate citi imensa mulțumire a muncii făcute.

          Seara se lasă ușor peste câmpul proaspăt însămânțat și odată cu ea se așterne liniștea, liniște tulburată doar de țârâitul greierilor, veșnic prezenți la apariția bizară a lunii, astrul ce pare că vine pentru a aduce mulțumirea în casele oamenilor și coboară deasupra satului încet și monoton, ca o romanță cântată de pomii abia înmuguriți.

           Totul în jur miroase a primăvară, a țărână proaspăt străbătută de furia plugului, pământ ce reprezintă pentru țărani însăși viața, ce le aduce bucurie la culesul roadelor.

            Pe  bolta cerului, unde domnește strălucitoare luna, se ivesc primele stele.În sat forfota încetează ușor.Fumul ce iese din coșurile caselor și se înalță spre văzduh se contopește cu mirosul de pâine caldă ce iese din cuptoare, pâine frământată și coaptă de mâna lor, de mâinile lor aspre de tărani.

            Pentru a înțelege toate acestea e nevoie să te fi născut la sat, să trăiești alături de ei, să participi la viața lor, să le înțelegi trăirile și sentimentele, să pleci din mijlocul câmpului doar atunci când maiestuoasa lună își face apariția odată cu dispariția solemnă a soarelui.

           E noapte. Luna, alături de alaiul stelelor, veghează somnul odihnitor al țăranilor care, imediat ce zorii vor apărea, vor străbate iar câmpurile acum învăluite în noapte